(fragmente)
Traian Dorz (nascut 25 decembrie 1914, in catunul Raturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor – decedat 20 iunie 1989 Livada Beiusului) a fost un poet crestin ortodox din Oastea Domnului si detinut politic din Romania.
Multumire nesfirsita recunoscator sa dai
pentru piinea,
pentru perna,
pentru casa unde stai,
caci aceste bunuri simple dar de-atit de mare pret
le lipsesc la multi ce poarta greul unei triste vieti.
Multumeste-I cu caldura Celui ce ti-a-ngaduit
sa-I poti multumi cu lacrimi pentru cat ti-a daruit.
Sufletele mici in lume uita binele curand,
sufletele mari nu uita binefacerea nicicind –
voi pe cati v-au facut bine niciodata nu-i uitati,
tot ce le puteti intoarce, fericit le-napoiati.
Bunatatea parinteasca este-asa nemarginita
cat a cerurilor fata, iertatoare si iubita,
fericit copilul care stie ca s-o pretuiasca,
nu-i pe lume-n veci iubire ca iubirea parinteasca.
Daca-ti mai traiesc parintii, nu uita nicicind, copile,
multumirea ta le-arata cit mai au pe lume zile,
caci precum iti porti parintii in viata, rau ori bine,
miine-asa au sa te poarte si copiii tai pe tine.
Neplacerile vietii ti-s trimise uneori
spre-a vedea cat pretuieste binele ce nu-l masori
si-a vedea ce multumire esti mereu dator sa dai
dar de care uiti adesea cand iti merge tot cum vreai.
Cel ce nu se multumeste niciodata cu ce are
cade-n pofta lacomiei care-l duce la pierzare.
Toate trebuie sa vina cand soseste vremea lor,
numai omul se grabeste sau n-asteapta rabdator.
Multumirea umple golul celorlalte ce lipsesc,
fericiti vor fi-n viata numai cei ce multumesc.
Sa urasti nemultumirea si s-o scoti din viata ta,
caci ea-ti otraveste casa si-ti darima tot din ea;
chiar ce ai, nemultumirea ti-l va face rau si-amar
– n-o lasa nicicind la tine un minut sa stea macar.
Multumit intruna esti
cand de toate multumesti.
In caminul tau, iubite, nu uita ca esti dator
catre cei ce sunt cu tine sa te-arati multumitor,
ei au lipsa de aceasta, tu sa cauti sa-i satisfaci,
cu-un cuvint de multumire nici nu stii ce multe-mpaci.
Fii cinstit si de-orice bine fii multumitor oricind,
fericit multumitorul recunoscator si bland.
Si-n binetea ta, oricui,
pune dragoste cind spui.
De sarac e greu in viata, de bogat e greu in moarte,
unul n-are, altu-i lacom de placerile desarte…
– fericit e omul care cu rabdare crestineasca
si cand are si cand n-are stie sa se stapaneasca.
Sa nu fericesti pe nimeni cata vreme-i pe Pamant,
nu-i scutit de suferinta nici un om din toti cati sunt,
numai nu-i deodata greul tuturora si la fel
insa fiecare stie sarcina ce-o poarta el.
Cerului tu multumeste-i chiar cand nu-ti da ce-ai cerut,
nu ti-a dat, fiindca asta era rau, si n-ai stiut.
Multumeste cat mai dulce
chiar si de-un putin primit,
multumirea-nfrumseteaza facand totul fericit.
Multumirea strig-o tare,
rugaciunea spune-o-n soapta,
dragostea e gingasie si-n ce da
si-n ce asteapta.
Dumnezeu da vindecarea, insa doctorii iau plata
iar bolnavul care scapa uita,
a plecat – si gata!
Si necazul in viata, ca si bucuria, trece;
dar izvorul multumirii niciodata sa nu-ti sece.